Poveste dintre doua lumi

Dupa cum va spuneam, ma numesc si Bella si Maria, iar povestea mea e lunga... chiar daca am doar cinci ani (in curand). Unii dintre voi o cunosc... unii m-au ajutat sa-i implinesc... unii m-au iubit dintotdeauna.

Ma cheama mai mult Bella, atunci cand sunt acasa si mami, tati, sora mea si bunicii ma rasfata... muuult, caci ma si iubesc muuuult de tot. Dupa cum va spuneam am mai multe operatii pe inima si sunt o curajoasa. Si, din pacate, m-am obisnuit sa stau mai mult prin spital. Totusi mi-am dat seama ca e greu sa ai cinci ani si sa te cheme si Maria. Bella e adorata, primeste cam tot ce si doreste, si Milka si Kinder Joy... se joaca in parc si-l plimba pe pinguinul Mambo cu caruciorul... deseneaza si canta cat e ziua de lunga. Maria e intubata, intepata, conectata la aparate, slabita... bea o mie de medicamente care ''inteapa'', primeste apa cu portia, mancare essen si trinken, in loc de suc... e izolata la terapie intensiva si asteapta ore intregi sa se deschida usa si sa intre mami sau tati.

Imi doresc foarte mult sa mi se spuna Bella si sa dorm cu mami, pe scaun in fatza usii de la terapie intensiva.