duminică, 4 martie 2012
Un copil
doarme somnul dulce vegheat de ingeri . Grija zilei ma impiedica de cele mai multe ori sa adorm langa ea . II simt respiratia usoara si zambetul prin somn, zambeste deseori si ofteaza , cine stie ce forme si culori minunate i se deschid in somn mintii unui copil .
Adorm si eu in sfarsit somnul chinuit . Maine e o zi grea , trebuie sa gasim o cale si sa intelegem spre ce mergem . Nu stiu inca ce cale am sa apuc .
O natiune doarme si ea somnul neputintei .
''Mami , TREZESTE TE ! , VREAU APITZA '' .
Ma trezesc de fiecare data , din ce in ce mai greu , am adunat o mie si una de nopti de veghe , si oboseala face din ce in ce in ce mai greu loc unei alte zile . Soarele inca mai are puterea sa rasara generos peste toti . Oare de ce , cum face sa si regaseasca energia scursa egal zi de zi ?
Copiii dorm cu totii somnul ingerilor ,nici nu as putea sa o trezesc , ma misc incet si veghez , e un ceas doar intre noi doua si vreau sa l prelungesc , o ating pe frunte si si increteste mustind nervos gura , lasa ma , o las si ma bucur singura de linistea diminetii .
E doar un vis intr un alt vis , si realitatea isi arata si ea fata dintotdeauna . Traim din ce in ce mai bine si totusi ma trezesc cu greu si nu am puterea sa ma bucur de linistea diminetii .
Las copilul sa doarma somnul ingerilor . si ma intreb a mia oara de ce soarele are inca putere sa se imparta egal la toti ?
