duminică, 25 aprilie 2010
Bella are cinci ani de poveste. Am stat foarte mult prin spitale si ne-am trecut timpul mai ales cu povesti. Asta a ajutat-o foarte mult. Chiar si acum refuza sa accepte realitatea spitalului sau o integreaza intr-o poveste, si ii mentine vie mintea. Vrea mereu sa citim ceva sau sa vedem o poveste, sau sa-i desenez una daca nu am altceva la indemana. Degetica e preferata ei.
A fost odata o femeie care avea tot ce-si dorea, un sot care o iubea mult... si o viata relativ lejera. Intr-o zi a venit o vrajitoare... sau poate o zana – nasha cum se mai gasesc inca in zilele noastre – si a intrebat-o ce si-ar dori foarte foarte tare. Femeia, gandindu-se o vreme, a raspuns ca si-ar dori o fetita frumoasa si micuta. Atunci a primit o samanta de floare, magica desigur, pe care a plantat-o in suflet. Curand din ea a rasarit o fetita mica, mica si foarte frumoasa. Cat un bebe de mica.
Fetita avea ochi mari si nespus de frumosi, asa cum numai ingerii au in vise, un suras dulce, o voce minunata, insa doar o jumatate de inima.
Atunci a pornit impreuna cu parintii ei sa-si caute cealalta jumatate, au mers din spital in spital, dintr-o tara in alta, intreband pe oricine intalneau daca nu au gasit o jumatate de inima. Unii i-au indrumat mai departe, altii i-au gazduit cand erau obositi, altii i-au ajutat sa gaseasca drumul, ca se tot rataceau, si cu totii au ramas vrajiti de micuta fetita, care devenea din ce in ce mai mare si mai inteleapta.
Uneori au mers pe jos, alteori o randunica albastra i-a purtat pe aripi, pana au ajuns intr-un tinut magic, unde toti se imbracau in alb si toata lumea zambea cand o intalnea. I-au spus ca a crescut, nu mai e cat un degetel si o vor chema Maria, printesa florilor din suflet.
Au pornit cu totii sa caute jumatea de inima prin tinutul florilor si intr-un final au gasit-o. Era atarnata intr-un pom de Craciun, in jurul caruia se strangeau veseli cete de ingeri si de copii.
Si au trait cu totii fericiti pana la sfarsitul Timpului.''
- Acum sunt fericiti, mami?
- Da, iubito, sunt!
- Noi suntem fericiti?
- Foarte, foarte fericiti, Bella!
si nu ma pot abtine, imi dau lacrimile, de fericire ca a crescut, ca intelege, si de durere ca nu stiu cum si de ce Timpul vrea iar sa se opreasca...
A fost odata o femeie care avea tot ce-si dorea, un sot care o iubea mult... si o viata relativ lejera. Intr-o zi a venit o vrajitoare... sau poate o zana – nasha cum se mai gasesc inca in zilele noastre – si a intrebat-o ce si-ar dori foarte foarte tare. Femeia, gandindu-se o vreme, a raspuns ca si-ar dori o fetita frumoasa si micuta. Atunci a primit o samanta de floare, magica desigur, pe care a plantat-o in suflet. Curand din ea a rasarit o fetita mica, mica si foarte frumoasa. Cat un bebe de mica.
Fetita avea ochi mari si nespus de frumosi, asa cum numai ingerii au in vise, un suras dulce, o voce minunata, insa doar o jumatate de inima.
Atunci a pornit impreuna cu parintii ei sa-si caute cealalta jumatate, au mers din spital in spital, dintr-o tara in alta, intreband pe oricine intalneau daca nu au gasit o jumatate de inima. Unii i-au indrumat mai departe, altii i-au gazduit cand erau obositi, altii i-au ajutat sa gaseasca drumul, ca se tot rataceau, si cu totii au ramas vrajiti de micuta fetita, care devenea din ce in ce mai mare si mai inteleapta.
Uneori au mers pe jos, alteori o randunica albastra i-a purtat pe aripi, pana au ajuns intr-un tinut magic, unde toti se imbracau in alb si toata lumea zambea cand o intalnea. I-au spus ca a crescut, nu mai e cat un degetel si o vor chema Maria, printesa florilor din suflet.
Au pornit cu totii sa caute jumatea de inima prin tinutul florilor si intr-un final au gasit-o. Era atarnata intr-un pom de Craciun, in jurul caruia se strangeau veseli cete de ingeri si de copii.
Si au trait cu totii fericiti pana la sfarsitul Timpului.''
- Acum sunt fericiti, mami?
- Da, iubito, sunt!
- Noi suntem fericiti?
- Foarte, foarte fericiti, Bella!
si nu ma pot abtine, imi dau lacrimile, de fericire ca a crescut, ca intelege, si de durere ca nu stiu cum si de ce Timpul vrea iar sa se opreasca...
Etichete: Mami
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu